Infracțiunea de cumpărare de influență. Art. 292 Cod penal
A. Concept și reglementare
Așa cum am menționat în articolul în care am analizat infracțiunea de trafic de influență, persoana care cumpără influența nu va răspunde pentru complicitate la trafic de influentă ci pentru autorat la infracțiunea de cumpărare de influență. Astfel, făptuitorul , direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, oferă, dă sau promite bani sau alte foloase necuvenite unei persoane care are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public sau asimilat pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
B. Subiectul activ. Participația penală. Subiect pasiv
B1.Subiectul activ nemijlocit – este persoana care comite infracțiunea de cumpărare de influență, acesta putând fi:
- orice persoană fizică sau juridică[1]
- un funcționar public, în sensul art. 175 alin.1 cod penal, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, exercită:
- atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; (ex., membru în Guvern, Parlament, judecător, procuror)
- o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură (ex. președinte, prim-ministru, președintele Camerei Deputaților, președintele Senatului);
- singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
- funcționar public asimilat, în sensul art. 175 alin.2 cod penal – persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, este funcționar public în sensul legii penale, însă în acest caz, fapta constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
- art. 308 cod penal – persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice descrise la punctul (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
- în acest caz, limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3, fiind considerată o faptă mai puțin gravă.
B2. Participația penală
Participația penală, respectiv situația în care la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală contribuie mai multe persoane fizice sau juridice, este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare și complicitate.
Astfel, și în acest caz, persoana care cumpără influența nu va fi tras la răspundere penală pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, ci pentru autorat la infracțiunea de cumpărare de influență. Pentru tragerea la răspundere a acestuia nu este necesară identificarea și tragerea la răspundere penală a traficantului de influență. S-a considerat că mituitorul nu poate fi complice atât la infracțiunea de dare de mită cât și la infracțiunea de luare de mită[3] și de asemenea autorul infracțiunii de dare de mită nu poate fi și complice sau instigator la infracțiunea de luare de mită[3], fiind valabilă afirmația și în cazul infracțiunilor de cumpărare și trafic de influență.
În practica judiciară s-a reținut că „în angajarea răspunderii penale, este însă esențial a se determina cu privire la care din cele două infracțiuni complicele a săvârșit acte de complicitate, respectiv este important a se stabili elementul subiectiv cu care acționează complicele. Astfel, trebuie determinat şi delimitat dacă complicele acționează cu intenția directă de a-l ajuta pe mituitor sau pe mituit deşi şi-a dat seama că, prin fapta sa îl va ajuta implicit şi pe celălalt (intenția indirectă) şi în raport de poziția sa subiectivă, se va reține complicitate fie la infracțiunea de dare de mită, fie complicitate la infracțiunea de luare de mită.”, situația fiind aceeași și în cazul infracțiunilor de trafic și cumpărare de influență.[4]
B3. Subiectul pasiv – este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin săvârșirea infracțiunii.
În acest caz, subiectul pasiv este statul[5], ca titular al intereselor publice apărate prin incriminarea acestei infracțiuni, dar și persoana juridică de interes privat, în cadrul căreia își desfășoară activitatea subiectul activ.
C. Latura obiectivă – Elementul material. Urmarea imediată. Raportul de cauzalitate
C1. Elementul material
Elementul material (verbum regens) presupune conduita prevăzută în actul normativ, pe care o comite mituitorul. Acesta constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase unui funcționar public ori unui funcționar public asimilat, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public sau asimilat ori a unui act contrar acestor îndatoriri.
C2. Urmarea imediată
Urmarea imediată constă în starea de pericol privitoare la desfășurarea în condiții de legalitate a atribuțiilor de serviciu de către funcționarii publici sau asimilați.
C3. Raportul de cauzalitate
Între fapta comisă și urmarea imediată trebuie să existe un raport de cauzalitate, care în acest caz rezultă din materialitatea faptei.
D. Latura subiectivă. Element subiectiv
D1. Element subiectiv
Sub aspect subiectiv, infracțiunea de cumpărare de influență se comite cu intenție directă sau indirectă. Există intenție directă atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte, și intenție indirectă atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l urmărește, dar acceptă posibilitatea producerii lui.
Cerința esențială este ca actul pretins a fi îndeplinit, neîndeplinit, urgentat ori întârziat trebuie să facă parte din sfera de atribuții ale funcționarului public sau asimilat pe care urmează să-l determine traficantul de influență să îl îndeplinească, să ni îl îndeplinească, să îl urgenteze sau să îl întârzie ori să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
Folosul necuvenit presupune un folos legal nedatorat, care constituie o plată sau o răsplată în vederea determinării unui act explicit.[6]
E. Formele infracțiunii.
E1. Actele pregătitoare. Tentativa
Ca și în cazul infracțiunilor de luare și dare de mită, actele pregătitoare și tentativa nu sunt posibile, datorită faptului că aceasta este o infracțiune cu executare promptă.[7]
E2. Consumarea. Epuizarea
Infracțiunea de cumpărare de influență face parte din grupa infracțiunilor cu consumare anticipată, astfel că se consumă la momentul la care persoana fizică sau juridică, ori un funcționar public sau asimilat oferă, dă sau promite bani sau alte foloase, persoanei care are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public sau asimilat pentru a-l determina pe acesta, chiar dacă promisiunea nu a fost onorată, folosul nu a fost remis sau actul de dare nu a avut loc.[8]
Epuizarea are loc la momentul comiterii ultimul act de executare, în această ipoteză infracțiunea de cumpărare de influență fiind săvârșită în formă continuată.[9] Astfel, făptuitorul săvârșește în mod repetat, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiunile care se regăsesc în cuprinsul elementului material.
F. Cauză specială de nepedepsire
Legiuitorul a prevăzut o posibilitate ca persoana care cumpără influența să nu fie pedepsită în ipoteza în care, după comiterea infracțiunii, anunță organele de urmărire penală cu privire la comiterea infracțiunii, însă cu condiția ca acestea să nu fi fost sesizate cu privire la acea infracțiune.
În ipoteza în care cumpărătorul de influență denunță fapta organelor de urmărire penală înainte ca acestea să fi fost sesizate cu privire la comiterea acelei infracțiuni, bani, bunurile sau orice alte valori se restituie mituitorului, în al doilea caz cu condiția să fi fost date după denunț.
G. Legătura cu alte infracțiuni
G1. Legătura cu infracțiunea de cumpărare de influență
În cazul infracțiunii de dare de mită, făptuitorul promite, oferă sau dă banii sau foloasele necuvenite unui funcționar public sau asimilat, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea unui act ce intră în sfera atribuțiilor sale de serviciu ori contrar acestora. În schimb, în cazul infracțiunii de cumpărare de influență, făptuitorul oferă, dă sau promite bani, valori sau alte bunuri unei persoane care are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta sa îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie un act conform îndatoririlor sale de serviciu ori un act contrar acestor îndatoriri.
___________________________________________________
[1] G. Antoniu, T. Toader – Explicațiile noului cod penal, vol. IV, ed. Universul Juridic, București, 2015, p.252
[2] V. Cioclei, C.Rotaru, A. Trandafir – Drept penal. Partea specială II, ed. C.H.Beck, 2016, București, p.223
[3] G. Bodoroncea, V. Cioclei – Codul penal. Comentariu pe articole, ediția a 2-a, ed. C.H. Beck, București, 2016, p.906
[4] ICCJ, secția penală, decizia nr. 235/A/2017 – www.scj.ro
[5] G. Antoniu, T. Toader, op. cit., 2015, p.252
[6] M. Udroiu. – Drept penal. Partea specială, ediția a 6-a, ed. C.H.Beck, București, 2019, p.576
[7] G. Antoniu, T. Toader, op. cit., 2015, p.258
[8] M. Udroiu, op. cit, p.576
[9] V. Cioclei, C.Rotaru, A. Trandafir, op. cit., p.223
Articol realizat de Cristian Gîndac, avocat specializat în drept penal, Baroul Cluj.