Infracțiunea de trafic de influență. Art. 291 Cod penal

A. Concept și reglementare

Tot în categoria infracțiunilor de corupție, legiuitorul a și ipoteza în care un o persoană care are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public sau asimilat, în  mod direct sau indirect, pretinde, primește sau acceptă promisiunea de a primi bani sau alte foloase, pentru sine sau pentru altul, cu scopul de a-l determina pe funcționar să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie un act din sfera atribuțiilor de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

B. Subiectul activ. Participația penală. Subiect pasiv

B1.Subiectul activ nemijlocit – este persoana care comite infracțiunea de trafic de influență, acesta putând fi:

1. orice persoană fizică sau juridică^[1] inclusiv un funcționar public^[2] – (am analizat condițiile răspunderii penale a acestora aici) – link
2. art. 308 cod penal – persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice descrise la punctul (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

• în acest caz, limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3, fiind considerată o faptă mai puțin gravă.

3. conform art. 7 din legea 78/2000, limitele de pedeapsă se majorează cu o treime dacă fapta este săvârșită de persoana care:

• exercită o funcție de demnitate publică;
• este judecător sau procuror;
• este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor;
• pe baza unui acord de arbitraj, este chemată să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu ce îi este dat spre soluționare de către părțile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfășoară în baza legii române ori în baza unei alte legi;

B2. Participația penală

Participația penală reprezintă ipoteza în care la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală contribuie două sau mai multe persoane fizice sau juridice. În acest caz este posibilă sub toate formele: coautorat, instigare și complicitate.

S-a reținut de către instanța de judecată^[3] faptul că intermediarul (complicele), chiar dacă realizează aceleași acțiuni ca și autorul, acesta invocă influența altei persoane, a autorului în vreme ce autorul invocă propria influență reală sau imaginară asupra unui funcționar public sau asimilat.

În practica judiciară^[4] s-a reținut comiterea infracțiunii de trafic de influență sub forma complicității de către inculpata R.M.E. constând în aceea că la data de 03.08.2016,la solicitarea inculpatului S.D., a venit la locuința denunțătoarei V.G. unde a afirmat că S.D. are relații și poate interveni pentru a-i determina pe funcționarii publici competenți să elibereze viză pentru soțul denunțătoarei, iar ulterior, inculpata a primit la depozitul de anvelope second-hand și vulcanizarea deținută de S.D., în calitate de intermediar a acestuia, ce se afla la aceeași masă, de la martorul V.G., suma de 15.000 euro.

B3. Subiectul pasiv – într-o opinie^[5], subiectul pasiv este statul, ca titular al intereselor publice, iar în altă opinie^[6] este autoritatea publică, instituția publică ori persoana juridică de drept public sau privat în cadrul căreia ăși desfășoară activitatea funcționarul public sau asimilat.

C. Latura obiectivă – Elementul material. Urmarea imediată. Raportul de cauzalitate

C1. Elementul material

Elementul material (verbum regens) are aceleași modalități alternative ca și în cazul infracțiunii de luare de mită (pe care le-am analizat aici): direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde, primește sau acceptă promisiunea de bani sau alte foloase cei nu i se cuvin.

Cerința esențială – persoana are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public în a cărei îndatoriri de serviciu intră actul care urmează a fi îndeplinit, neîndeplinit, urgentat sau întârziat sau contrar acestor îndatoriri. Astfel, influența reală sau imaginară trebuie să fie exercitată asupra:

1. art. 289 alin.1 cod penal, este considerat funcționat public, în sensul legii penale, persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, exercită:

• atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; (ex., membru în Guvern, Parlament, judecător, procuror)
• o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură (ex. președinte, prim-ministru, președintele Camerei Deputaților, președintele Senatului);
• singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

2. art. 289 alin.2 cod penal – persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, este funcționar public în sensul legii penale, însă în acest caz, fapta constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

3. art. 308 cod penal – persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice descrise la punctul (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

• în acest caz, limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3, fiind considerată o faptă mai puțin gravă.

Observație: Faptul că subiectul activ a pretins, primit sau acceptat promisiunea fără să-și exercite influența asupra funcționarului public nu înlătură reținerea infracțiunii de trafic de influență.

În practică^[7] s-a reținut că „prin expresia „lasă să se creadă că are influență (…)” se înțelege în genere că o persoană se laudă că are trecere pe lângă un funcționar sau alt salariat ori că ea nu dezminte afirmațiile altora cu privire la existența acesteia (…) Existența infracțiunii de trafic de influență nu presupune o influență reală a inculpatului asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, însă este necesar ca influența pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul să privească un funcționar determinat sau indicat generic de natura influenței ce urma sa fie exercitată, care are atribuții în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase.”

C2. Urmarea imediată

Urmarea imediată constă în starea de pericol privitoare la desfășurarea în condiții de legalitate a atribuțiilor de serviciu de către funcționarii publici sau asimilați.

C3. Raportul de cauzalitate

Între fapta comisă și urmarea imediată trebuie să existe un raport de cauzalitate, care în acest caz rezultă din materialitatea faptei.

D, Latura subiectivă. Element subiectiv. Cauză de neimputabilitate.

D1. Element subiectiv 

În doctrină, există opinii diferite cu privire la forma de vinovăție cu care trebuie să acționeze făptuitorul. Astfel, într-o opinie^[8] s-a considerat că infracțiunea se comite numai cu intenție directă calificată prin scop; într-o altă opinie^[9] s-a suținut că infracțiunea de trafic de influență poate fi comisă atât cu intenție directă cât și cu intenție indirectă sau eventuală, motivând că aproape în toate cazurile făptuitorul va comite infracțiunea cu intenție indirectă deoarece deși nu urmărește, acceptă punerea în primejdie a relațiilor de serviciu.

Cerința esențială este, ca banii sau foloasele necuvenite să fie pretinse, primite sau să se fi acceptat promisiunea cu privire la acestea cu scopul de a determina un funcționar public sau asimilat, prin influența subiectului activ.

E. Formele infracțiunii.

E1. Actele pregătitoare. Tentativa

Nici cu privire la tentativă nu există o opinie unanim acceptată în literatura de specialitate. Unii autori^[10] consideră că infracțiunea de trafic de influență, fiind o infracțiune instantanee, nu este susceptibilă de a fi comisă sub forma tentativei; per a contrario, alți autori^[11] consideră că este tentativa este posibilă

E2. Consumarea. Epuizarea

Consunarea infracțiunii are loc la momentul realizării oricărei modalități alternative a elementului material, adică la momentul la care făptuitorul pretinde, primește sau acceptă promisiunea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, folosindu-se de influența pe care o are sau lasă să se creadă că o are pentru a interveni pe lângă un funcționar public ca acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act care face parte din îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.

Epuizarea are loc la momentul comiterii ultimul act de executare, în această ipoteză infracțiunea fiind săvârșită în formă continuată, care presupune comiterea la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a oricăror acțiuni din conținutul elementului material

F. Legătura cu alte infracțiuni

F1. Legătura cu infracțiunea de luare de mită

În cazul infracțiunii de luare de mită, făptuitorul care trebuie să fie funcționar public sau asimilat, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde, primește sau acceptă promisiunea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta sau a întârzia îndeplinirea unui act conform îndatoririlor sale de serviciu ori un act contrar acestor îndatoriri. În cazul infracțiunii de trafic de influență, făptuitorul poate fi orice persoană fizică sau juridică, inclusiv un funcționar public (art. 308 cod penal) care are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public sau asimilat și datorită acestui fapt, direct sau indirect, pretinde, primește sau acceptă promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite pentru a-l determina pe funcționarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act conform îndatoririlor sale de serviciu ori să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

F2. Legătura cu infracțiunea de înșelăciune

În doctrină^[12], s-a suținut că asemănarea dintre cele două infracțiuni constă în aceea că în ambele cazuri este vorba despre o amăgire. La infracțiunea de înșelăciune, persoana care apelează la făptuitor este de bună-credință, însă este indusă în eroare cu privire la influența pe care o are făptuitorul asupra funcționarului, prin promisiunea de a interveni pe lângă acesta din urmă. În schimb, în cazul infracțiunii de trafic de influență, cumpărătorul de influență de la bun început este de rea-credință și apelează la traficantul de influență tocmai pentru ca acesta să intervină pe lângă funcționarul public sau asimilat cu privire la care susține că are influență ori lasă să se creadă acest lucru. 

S-a mai susținut^[13] faptul că este esențial pentru a stabili calificarea juridică corectă între infracțiunea de înșelăciune și cea de trafic de influență momentul la care făptuitorul pretinde banii sau serviciile. Dacă acestea sunt pretinse după îndeplinirea actului, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune, iar dacă sunt pretinse anterior îndeplinirii actului fapta constituie infracțiunea de trafic de influență

____________________________________________________

^[1] G. Antoniu, T. Toader – Explicațiile noului cod penal, vol. IV, ed. Universul Juridic, București, 2015, p.264

^[2] G. Bodoroncea, V. Cioclei – Codul penal. Comentariu pe articole, ediția a 2-a, ed. C.H. Beck, București, 2016, p.919

^[3]  I.C.C.J. – Secția penală, dec. nr. 5071/2003 – www.scj.ro 

^[4]  Tribunalul București, secția penală, sen. pen. nr.2529/2016 – www.rolii.ro

^[5]  G. Antoniu, T. Toader, op. cit., p.265

^[6]  G. Bodoroncea, V. Cioclei, op. cit., p.921

^[7]  I.C.C.J. – Secția penală, dec. nr. 676/2013 – www.scj.ro 

^[8]  G. Antoniu, T. Toader, op. cit., p.270

^[9]   V. Cioclei, C.Rotaru, A. Trandafir – Drept penal. Partea specială II, ed. C.H.Beck, 2016, București, p.237

^[10]  G. Bodoroncea, V. Cioclei, op. cit., p.929

^[11]  G. Antoniu, T. Toader, op. cit., p.271

^[12]  Ibidem, p.258

^[13]  G. Bodoroncea, V. Cioclei, op. cit., p.933