Avocat evaziune fiscală: ce înseamnă evaziunea fiscală și cum te aperi (Legea 241/2005)

Când apar acuzații de evaziune fiscală, miza este mare: dosar penal, sechestru, percheziții, blocaje în activitate și risc de condamnare. Un avocat evaziune fiscală te poate ajuta încă din primele momente, înainte ca o explicație greșită sau un document lipsă să se transforme într-o problemă penală.

Legea principală care reglementează infracțiunile de evaziune fiscală în România este Legea nr. 241/2005 (cu modificări importante în ultimii ani).

Ce este infracțiunea de evaziune fiscală

În termeni practici, evaziunea fiscală înseamnă sustragerea, cu intenție, de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (impozite, taxe, contribuții), prin anumite acțiuni expres prevăzute de lege: ascunderea sursei impozabile, evidențe contabile incomplete, operațiuni fictive, documente false, mecanisme de TVA etc. Nuanțele contează enorm, fiindcă diferența dintre o eroare fiscală și o infracțiune se analizează prin prisma mai multor aspecte, respectiv: forma de vinovăție (intenție), probe și modul de calcul al prejudiciului.

Cele mai întâlnite fapte încadrate la evaziune fiscală (Legea 241/2005)

1) Fapte clasice de evaziune fiscală (art. 9)

Legea incriminează diferite modalități ale infracțiunii, precum: ascunderea bunului sau a sursei taxabile, omisiunea evidențierii veniturilor/operațiunilor, evidențierea de cheltuieli fără operațiuni reale (fictive), evidențe duble, sustragerea de la controale, plus elemente noi legate de e-Factura și aparatele de marcat, în anumite condiții. Pentru aceste fapte, pedeapsa de bază este închisoare de la 3 la 10 ani (sau amendă, în condițiile legii).

Există, de asemenea și o variante agravate, atunci când prejudiciul depășește anumite praguri (de exemplu 500.000 euro și 1.000.000 euro), situație în care se majorează limitele de pedeapsă.

2) Reținerea, încasarea sau nereținerea și neplata obligațiilor (art. 6¹)

Este incriminată reținerea și neplata sau încasarea și neplata în termen (inclusiv regula de 60 de zile de la scadență), a anumitor impozite/contribuții prevăzute de lege, precum și nereținerea acestora, în condițiile legii. Pedeapsa prevăzută de lege în acest caz este închisoare de la 1 an la 5 ani sau amendă (în forma legală aplicabilă).

3) Rambursări/restituiri necuvenite (art. 8)

Dacă sunt stabilite cu rea-credință obligații fiscale cu rezultatul obținerii fără drept de rambursări/restituiri/compensări de la buget, fapta este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani (sau amendă), iar asocierea în vederea săvârșirii poate atrage pedepse mai mari.

4) Scheme frauduloase de TVA, inclusiv transfrontaliere (art. 9¹ și 9²)

Legea reglementează și situații grave legate de scheme frauduloase de TVA care produc diminuări semnificative (cu praguri mari, inclusiv în zona bugetului UE sau bugetului de stat), cu pedepse cu închisoarea cuprinse între 7 și 15 ani.

5) Infracțiune nouă legată de „creditarea” pentru plăți din venituri nedeclarate (art. 9³)

Este incriminată operațiunea de creditare făcută direct/indirect de o persoană fizică, cu scopul efectuării unor plăți provenite din omisiunea evidențierii operațiunilor/veniturilor unuia sau mai multor contribuabili, cu pedeapsa de 3–10 ani închisoare (sau amendă).

Pedepse și consecințe practice: de ce contează „prejudiciul”

În dosarele de evaziune fiscală, aproape totul se învârte în jurul:

• încadrării juridice (ce articol se reține),
• prejudiciului (cum se calculează, ce intră, ce nu intră),
• probatoriului (acte contabile, facturi, corespondență, fluxuri bancare, stocuri, documente electronice).

Legea tratează separat situațiile în care prejudiciul depășește anumite praguri și poate crește severitatea sancțiunilor.

Când se poate reduce pedeapsa sau chiar înlătura răspunderea penală (art. 10)

Un punct esențial pentru strategia de apărare este art. 10, care prevede, în anumite condiții și în anumite etape procedurale, efecte precum:

• nepedepsirea dacă prejudiciul (până la 1.000.000 euro, în anumite condiții) este acoperit integral plus majorări procentuale, într-un termen legat de finalizarea controlului,
• reducerea limitelor de pedeapsă dacă prejudiciul este achitat integral până la primul termen de judecată,
• reguli distincte pentru acoperirea prejudiciului în etape ulterioare (urmărire penală, cameră preliminară, judecată, apel), cu procente diferite, în forma legală aplicabilă,
• limitări (de exemplu, dacă ai mai beneficiat recent de aceste dispoziții).

Aici un avocat evaziune fiscală lucrează, de regulă, împreună cu un specialist fiscal/contabil pentru a verifica exact cum se determină prejudiciul și ce opțiuni reale există în dosarul tău.

Prescripția în dosarele de evaziune (art. 10¹

Legea introduce o regulă specială privind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție la infracțiunile prevăzute de Legea 241/2005 (legat de sesizarea organului fiscal sau a organelor de urmărire penală, cu limitarea menționată în text).

Sechestrul asigurător: de ce apare frecvent (art. 11)

În practică, în dosarele de evaziune fiscală se instituie măsura sechestrului asigurator (pe conturi, bunuri, active), deoarece acest lucru este obligatoriu în cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute de Legea 241/2005.

Când ai nevoie de avocat evaziune fiscală

E recomandat să discuți cu un avocat imediat ce apare oricare dintre situațiile de mai jos:

• ești chemat la ANAF / control / invitație pentru clarificări
• primești somații privind documente, stocuri, evidențe
• ești citat la poliție/parchet (suspect, martor, inculpat)
• apar percheziții, ridicări de documente, audieri
• ai conturi blocate sau se instituie sechestru

Cu cât intervenția este mai devreme, cu atât cresc șansele să eviți greșelile care „fixează” o anumită interpretare în dosar.

Ce face concret un avocat specializat în evaziune fiscală într-un dosar penal

De obicei, apărarea eficientă înseamnă:

• analiză pe documente și cronologie (contabil, fiscal, operațional)
• contestarea sau verificarea calculului prejudiciului
• formularea de cereri privind probe (înscrisuri, martori, expertize)
• gestionarea comunicării cu organele de control și organele penale
• strategii pentru reducerea riscului (inclusiv opțiuni legale legate de prejudiciu, acolo unde se aplică)