Avocat drept penal Cluj - GÎNDAC CRISTIAN

de

Percheziția domiciliară

A. Concept și reglementare

Percheziția domiciliară este procedeul probatoriu ce presupune cercetarea efectuată la domiciliul persoanei fizice (locuință, încăpere, dependință, loc împrejmuit ținând de acestea) sau în locurile unde aceasta locuiește (casă de vacanță, cameră de hotel, la rude) ori la sediul unei persoane juridice, prin care se urmărește identificarea unor obiecte, persoane, urme, înscrisuri, date informatice cu privire la infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală, conservarea urmelor infracțiunii sau la prinderea suspectului sau inculpatului.

Percheziția domiciliară poate fi dispusă fie în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de drepturi și libertăți, fie în cursul judecății de către instanța de judecată, nefiind posibilă dispunerea în procedura de cameră preliminară, raportat la obiectul acesteia.

B. Condițiile cumulative necesare pentru dispunerea percheziției domiciliare

B1. există o suspiciune rezonabilă cu privire la:

  1. săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană ori – trebuie să se fi dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de o persoană (in personam), care dobândește calitatea de suspect;
  2. deținerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracțiune – este suficient ca urmărirea penală să fi fost începută cu privire la faptă (in rem).

B2. există presupunerea că percheziția poate conduce la:

  1. descoperirea și strângerea probelor cu privire la această infracțiune
  2. conservarea urmelor săvârșirii infracțiunii sau la 
  3. prinderea suspectului ori inculpatului

C. Formularea propunerii de emitere a mandatului de percheziție domiciliară în cursul urmăririi penale:

C1. În tot cursul urmăririi penale, procurorul poate formula o propunere motivată de emitere a unui mandat de percheziție domiciliară, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penală.

Propunerea formulată de procuror trebuie să conțină în mod obligatoriu următoarele mențiuni:

  1. descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția, iar dacă sunt suspiciuni rezonabile privind existența sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în locuri învecinate, descrierea acestor locuri;
  2. indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sau cu privire la deținerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legătură cu o infracțiune;
  3. indicarea infracțiunii, a probelor sau a datelor din care rezultă că în locul în care se solicită efectuarea percheziției se află suspectul ori inculpatul sau pot fi descoperite probe cu privire la săvârșirea infracțiunii ori urme ale săvârșirii infracțiunii;
  4. numele, prenumele și, dacă este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului despre care se bănuiește că se află în locul unde se efectuează percheziția, precum și indicarea urmelor săvârșirii infracțiunii ori a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziționat.

C2. Soluționarea propunerii de emitere a mandatului de percheziție domiciliară în faza de urmărire penală:

Odată formulată propunerea de emitere a mandatului de percheziție domiciliară, aceasta urmează a fi înaintată instanței de judecată căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță ori instanței sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

După înregistrare, aceasta urmează a fi repartizată aleatoriu în sistem informatic, completelor de judecată formate dintr-un judecător de drepturi și libertăți, care trebuie să soluționeze propunerea prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, în termen de 24 de ore de la înregistrare, în cameră de consiliu, fără citarea părților, cu participarea procurorului.

Sub imperiul codului de procedură penală anterior, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la modalitatea soluționării propunerii de emitere a mandatului de percheziție domiciliară în cameră de consiliu, fără citarea părților constatând că textul de lege respectă exigențele constituționale. Astfel, Curtea a arătat că percheziția domiciliară este un procedeu probatoriu prin care se urmărește obținerea mijloacelor materiale de probă necesare pentru aflarea adevărului și nu un proces. Lipsa prezenței părților la încuviințarea măsurii nu aduce atingere drepturilor părților, având în vedere faptul că percheziția domiciliară se va efectua în prezența persoanelor de la care urmează a se ridica obiecte sau înscrisuri ori în prezența unui reprezentant al acestora.[1]

 D. Soluționarea propunerii de emitere a mandatului de percheziție domiciliară în cursul judecății:

În cursul judecății, competența de a emite mandatul de percheziție domiciliară revine judecătorului din completul la care a fost repartizată aleatoriu cauza, care se poate dispune fie din oficiu, fie la cerere procurorului, urmând a fi soluționată în cameră de consiliu, fără citarea părților, cu participarea procurorului.

În această etapă, emiterea mandatului de efectuare a percheziției domiciliare urmărește punerea în executare a mandatului de arestare preventivă a inculpatului, precum și în ipoteza în care există suspiciuni rezonabile că în locul unde se solicită efectuarea percheziției există mijloace materiale de probă ce au legătură că infracțiunea ce face obiectul cauzei. 

Spre deosebire de procedura din faza de urmărire penală, unde judecătorul de drepturi și libertăți poate fi sesizat de către procuror cu propunerea de emitere a mandatului de percheziție domiciliară, în faza de judecată legea conferă facultatea instanței de a dispune din oficiu emiterea mandatului de percheziție domiciliară.

E. Soluțiile posibile pe care le poate pronunța judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța:

  1. respinge propunerea, dacă constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea mandatului de percheziție domiciliară, putându-se formula o nouă cerere numai dacă au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de către judecător la momentul soluționării cererii anterioare;
  2. admite cererea și dispune emiterea mandatului de percheziție domiciliară, care trebuie să cuprindă următoarele mențiuni:
  • denumirea instanței;
  • data, ora și locul emiterii;
  • numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziție;
  • perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăși 15 zile;
  • scopul pentru care a fost emis;
  • descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția sau, dacă este cazul, și a locurilor învecinate acestuia;
  • numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reședința ori sediul căreia se efectuează percheziția, dacă este cunoscută;numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut;
  • descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se bănuiește că se află în locul unde se efectuează percheziția, indicarea urmelor săvârșirii infracțiunii sau a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziționat;
  • mențiunea că mandatul de percheziție poate fi folosit o singură dată;
  • semnătura judecătorului și ștampila instanței.

F. Efectuarea percheziției domiciliare:

În cursul urmăririi penale – se efectuează de către procuror sau de către organul de cercetare penală, însoțit, după caz, de lucrători operativi; în cazurile în care revine procurorului competența de a efectua urmărirea penală acesta poate dispune delegarea activităților necesare pentru punerea în executare a mandatului de percheziție domiciliară.

În cursul judecății – mandatul este trimis procurorului pentru a lua măsurile necesare punerii acestuia în executare;

Astfel, după emiterea mandatului procurorul fie procedează personal la punerea în executare a acestuia, fie deleagă atribuțiile organelor de cercetare penală.

Este importat de precizat faptul că percheziția domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 06:00 și nici după ora 200:00. Totuși, în situația în care a fost începută în acest interval, percheziția poate continua și după ora 22:00. O altă excepție vizează situația în care infracțiunea este flagrantă sau percheziția domiciliară urmează să fie efectuată la un local public care este deschis după ora 20:00. În acest sens, pentru buna desfășurare a percheziției, organele de urmărire penală pot dispune restricționarea accesului altor persoane strict în locul unde se desfășoară percheziția și nu poate consta într-o privare de libertate în sensul art. 5 din CEDO.

În doctrină[2] s-a susținut că este justificată această reglementare adoptată de către legiuitor care permite continuarea efectuării percheziției după ora 20:00, cu condiția să fi fost începută anterior orei 06:00 sau după ora 20:00, precum și a infracțiunii flagrante, dat fiind faptul că există riscul distrugerii sau ascunderii într-un alt loc a obiectelor căutate de organele judiciare astfel că percheziția domiciliară nu și-ar mai putea atinge scopul.

Observație: Dacă, pe parcursul efectuării percheziției domiciliare se constată că au fost transferate probe sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, conform art. 158 alin.3 prevede că mandatul de percheziție este valabil și în aceste locuri, continuarea efectuării percheziției în acele locuri se încuviințează de procuror.

În principiu, înainte de începerea efectivă a percheziției domiciliare, organul judiciar se legitimează și înmânează o copie a mandatului emis de către judecător:

  1. când percheziția se efectuează la persoana fizică
  • persoanei la care se va efectua percheziția
  • reprezentantului acestuia, 
  • unui membru de familie sau în lipsa reprezentantului, 
  • oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exercițiu care cunoaște persoana la care se va efectua percheziția
  • custodelui
  1. când percheziția se efectuează la persoana juridică
  • reprezentantului persoanei juridice
  • oricărei alte persoane prezente cu capacitate de exercițiu deplină, care se află la sediu sau care este angajat al persoanei juridice

De asemenea, persoanelor menționate supra li se solicită de către organul judiciar, înainte de începerea percheziției, predarea de bunăvoie a persoanelor sau obiectelor căutate. În cazul în care persoanele sau obiectele prevăzute în mandat sunt predate, percheziția nu se mai efectuează.

Prin excepție, percheziția poate începe fără înmânarea copiei mandatului de percheziție, fără solicitarea de predare prealabilă a persoanei sau a obiectelor, precum și fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenței unui avocat ori a unei persoane, în următoarele cazuri:

  • când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanță pentru cauză;
  • dacă există suspiciunea că în spațiul în care urmează a se efectua percheziția se află o persoană a cărei viață sau integritate fizică este pusă în pericol;
  • dacă există suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage procedurii.

Persoanei la care urmează să fie efectuată percheziția, i se aduce la cunoștință dreptul de a fi asistată de un avocat, în acest caz începerea percheziției urmând a fi amânată până la sosirea avocatului, dar nu mai mult de 2 ore de la aducerea la cunoștința persoanei percheziționate a dreptului. Prin excepție, în cazuri excepționale ce impun efectuarea de urgență a percheziției sau în cazul în care avocatul nu răspunde, percheziția poate fi începută înainte de expirarea termenului de două ore. De asemenea, se permite persoanei percheziționate să fie asistată ori reprezentată de o persoană de încredere.

[1] A se vedea decizia CCR nr. 428.2004 și decizia CCR nr. 875/2006 în M. Udroiu (coord.) – Codul de procedură penală. Comentarii pe articole. ediția a 2-a, ed. C.H.Beck, București, 2017, p.797

[2] Gh. Mateuț – Procedură penală. Partea generală, ed. Universul Juridic, București, 2019, p.592

error: Content is protected !!
Call Now Button